Mitologie în Pelion
Hercule, Ahile, Iason şi Asclepius au învăţat muzică şi arta războiului alături de centaurul Chiron. Au studiat de asemenea calităţile de vindecare a plantelor medicinale şi a florilor din Pelion.
De fapt, Asclepius a ajuns la un asemenea progress încât l-a depăşit pe profesorul său, centaurul Chiron, şi a creat şarpele, sursa vieţii şi a morţii, care a rămas un symbol al ştiinţei medicale până în zilele noastre.
Pelion este şi locul unde a avut loc nunta dintre Nereid Thetis şi Peleus. În timpul sărbătorii care a urmat ceremoniei, zeiţa Eris, deoarece nu fusese invitată, a scăpat un măr de aur pe care scria “pentru cea mai frumoasă”. În acest mod a avut loc primul concurs de frumuseţe între frumoasele şi puternicele zeiţe Hera, Atena şi Afrodita.
Paris, Prinţul Troiei, a acţionat ca jurat şi a încercat să dea mărul zeiţei Afrodita. După aceea, nemuritorul Ahile, fiul lui Peleus şi Thetis, a dus o campanie împotriva Troiei care a fost fatală pentru familia Prinţului Paris. Mitologia ne spune de asemenea de acea campanie de represalii a grecilor împotriva troienilor, din cauza taxelor grele impuse navelor greceşti care au trecut Strâmtoarea Hellespont după deschierea rutelor maritime comerciale de către argonauţi.
Pelion a jucat un rol determinant în înfrângerea persanilor. 40 de vase de ale lui Xerxes au fost abandonate în regiunea peşterilor marine. În sfârşit, după dificila înfrângere de la Salamis din 480 B.C., planurile lui Xerxes de a domina Grecia şi a-şi extinde imperiul în Marea Mediterană s-au încheiat.
Pelion este de asemenea legat de expediţia argonauţilor deoarece în secolul 13 B.C. Argo, condus de Iason, a pornit din oraşul adiacent lui Iolkos să ajungă în îndepărtata Colchida din Aea pentru a obţine Lâna de Aur, un simbol al bogăţiei şi onoarei.
Când Iason s-a întors cu Lâna de Aur, a adus-o înapoi pe vrăjitoarea Medea ca soţia lui. Ea era fiica regelui Aetes şi nepoata lui, prinţesa de Aea şi mai târziu regina din Iolkos. Datorită modului în care s-au petrecut lucrurile, ea a devenit un personaj feminin tragic, dramatizat de Euripide în bine-cunoscuta lucrare “Medea”, o tragedie învăţată încă din 431 B.C.
În sfârşit, căpitanul expediţiei argonauţilor, numit Diomedes, a ales să îşi schimbe numele în Iason, deoarece pe durata uceniciei sale lângă centaurul Chiron lângă Pelion, el a excelat în studiul ierburilor terapeutice.
Istoria Pelionului
Pelion a fost cunoscut în antichitate ca “muntele vindecării”, datorită plantelor care creşteau aici.
Istoria Pelionului începe aproape împreună cu crearea Dimitriadei în jurul anului 300 B.C. de către Regele Macedoniei, Dimitrios de Besieger. Dimitriada era atunci centrul Magneţilor şi a reuşit să supravieţuiască invaziei goţilor, slavilor, turcilor, bulgarilor şi francilor.
În timpul perioadei bizantine, nu observăm nici un oraş important în Pelion, în timp ce Thesalia este constant în război cu neamurile străine, precum goţii (396 A.D.) şi hunii (539-540 A.D.), care au revendicat Dimitriada.
Atunci când Constantinopol a trecut pe mâna cruciaţilor în 1204, conducătorul lor a cucerit Thesalia şi Pelion. În 1222, episcopul de Epirus, Teodor, a eliberat regiunea de sub dominaţia latinilor, iar în 1393 Thesalia a căzut sub dominaţie turcă.
În timpul revoluţiei greceşti, bine-cunoscutul cleric Anthimos Gazis din Pelion a deschis drumul luptelor pentru independenţă. Pelion a participat la revoluţia grecească cu căpitanul Kyriakos Basdekis în data de 7 mai 1821, dar paşa din regiune a înecat mişcarea revoluţionară din Pelion în sânge.
Un al doilea efort de eliberare din martie 1854 s-a dovedit a fi la fel de fatal. Pelion a fost în final eliberat pe data de 2 noiembrie 1881, cu ajutorul britanicilor, o mişcare realizată de grecii deja liberi şi cu ajutorul forţelor externe.
Din 1830, locuitorii din Pelion s-au mutat către coastă unde au creat aşezări structurate. Din păcate, au fost nevoiţi să se mute mai sus destul de des deoarece au devenit ţinta piraţilor. Regiunile preferate cel mai mult erau cele de lângă mănăstiri.
Zagora, cel mai mare şi mai remarcabil sat din Pelion şi plaja din Chorefto au fost create în acel mod particluar.
Mănăstirea Metamorphosis tou Sotiros (Schimbarea la Faţă a Domnului) se crede că este începutul creării Zagorei aşa cum este azi.
Mănăstirea a fost construită în jurul anului 1160 A.D. A avut multe bogăţii şi un număr ridicat de călugări, dar a fost din păcate distrusă de un incendiu la întâmplare în august 1887.
Primul district Sotira-Zagora s-a dezvoltat în jurul mănăstirii şi apoi restul districtelor, Agios Georgios, Agia Kyriaki şi Agia Paraskevi, -au dezvoltat încet.
Noua Zagora şi-a început dezvoltarea destul de rappid în timp ce agricultura, comerţul şi creştinismul în regiune au înflorit.
Exemple ale acestei dezvoltări particulare au fost vilele bine-construite, monumentele şi bogata sa tradiţia ecleziastică.
“Ellinomuseo – Şcoala lui Regas Fereos” este prima între monumentele din Zagora care fusese anterior folosit ca internat al vechii şcoli. O parte din ea se poate încă vedea la capătul drumului spre Chorefto.
Dezvoltarea Zagorei poate fi de asemenea observată în relicvele sale, 1200 cărţi vechi imprimate, coduri şi manuscrise din vechea Bibliotecă din Zagoria (donată de către patriarhul Kallinikos al III-lea, I. Prigos, fraţii Lapati şi Voltos. Aproximativ 13.500 cărţi au fost donate bibliotecii de către Konstastinos şi Apostolos Konstantinides, Alexandros şi Konstantinos Kassavetis, Theodoros Afentoulis, poetul Konstantinos Tsagaradas şi mulţi alţii.
Zagora şi Chorefto au fost primele în producţia de mătase (peste 25.000-30.000 kilograme pe an) pe care au exportat-o în Marea Britanie, Dalmatia, Germania şi alte ţări europene. Au adus şi cantităţi uriaşe de lână din diferite regiuni ale Greciei (Levadia a dat aproape întreaga sau producţie) şi după procesarea sa împreună cu cantităţile locale, s-au produs faimoasele “cape (pelerine) din Zagora”.
Pentru a exporta aceste produse comerciale, au început să călătorească pe Marea Mediterană şi faimoasele nave din Zagora duceau produsele de Chorefto din portul său către toate porturile mari din Europa, Constantinopol şi Smyrna.
Aşa era Chorefto, un centru comercial însemnat şi înfloritor, pe partea de est a Pelionului în Zagora.
În ceea ce priveşte istoria modernă a Pelionului, în data de 27 octombrie 1916, asociaţia numită “Asociaţia de vânzare a produselor agricole din Zagora” a fost fondată de 199 locuitori din Zagora. Cultivurile de bază de la acea vreme erau cele de cartofi şi alune de pădure.
La mijlocul anilor 60, este cultivarea merelor “Starkin Delicious”. Asociaţia începe să se dezvolte atât de repede încât în 1980, culegerea merelor atinge cifra de 10.000-15.000 tone pe an şi în acelaşi timp se produc pere, kiwi, castane, măsline, cireşe, etc. În acest mod devine una din unităţile financiare importante din Magnesia.
În zilele noastre, Zagora şi Chorefto pot oferi vizitatorilor prestigiul şi istoria trecutului glorios combinate cu uşoara dezvoltare turistică prin intermediul obiceiurilor tradiţionale şi a evenimentelor care au loc.
Prin evidenţierea bogăţiei naturale şi culturale combinate cu una din cele mai frumoase plaje din Pelion, Chorefto, precum şi poveştile centaurilor mitici, regiunea noastră devine locul ideal pentru cei care se gândesc să îşi petreaca vacanţa vacanţa.
